Istoricul Manastirii Sfantul Nicolae din Predeal
Manastirea Sf. Nicolae Predeal este asejata la poalele muntelui Clabucet pe valea numita Olareasa si este prima asezare omeneasca de pe aceste plaiuri. Documente amanuntite despre intemeierea acestui Schit nu se gasesc.
Vitregia vremurilor a facut sa dispara urmele acestui asezamant. Dar totusi s-a pastrat un manuscris unde se vorbeste despre inceperea acestui Schit ce se numeste Predealul din plaiul Prahova, la anul 1774 in luna iunie 20, de catre Cuviosul Ioanichie Ieromonahul, care cere Prea cinstitului boier Vel- paharnic-Grigorie Buzoianul, si l-a rugat sa daruiasca loc din mosia domniei sale ca sa faca acest Schit si trei chilii.
Acest Schit a dainui pana in anul 1788 si fiind rasmerita in vremea lui Mavrogheni, s-au ars de tucii si dupa ce s-a linistit razboiul, iar s-a apucat acel Parinte Ioanichie si a facul alt Schit tot din lemn.
Dupa un timp a inceput Biserica a putrezit, fiind de brad si cu puterea si mila marelui Dumnezeu si prin mijlocirea Sf. Nicolae s-a inceput a se zidi Biserica la anul 1819, luna mai, Mitropolit fiind PS Dionisie si Domnul Tarii Romanesti Nicolae Sutu Voievod. Biserica este zidita din piatra de Caraiman in stil bizantin. O caracteristica deosebita a acestei Biserici este faptul ca iconostasul are o singura usa diaconeasca, lucru foarte rar intalnit.
Turla este falsa, pe ia se afla inscriptia care aminteste infiintarea primei Biserici de lemn "ANUL 1744 IN LUNA IUNIE 20" Manastirea a fost de calugari pana in anul 1958 cand s-a desfintat trecand in administrarea parohiei. In anul 1919 este declarata monument istoric.
Din 1993 s-a reanfiintat fiind Manastire de maici.

Jumătatea a doua din veacul al XVIII-lea a prezentat în Transilvania un aspect istoric nefericit pentru românii ortodocsi.
In urma împotrivirii la presiunile care se făceau pentru trecerea transilvănenilor la unirea cu biserica Romei, în fruntea cărora s-au aflat Cuviosii Visarion Sarai si Sofronie din Cioara, stăpânirea austriacă din Viena, de credintă catolică, a poruncit si înfăptuit până în final dărâmarea mânăstirilor românesti de zid si arderea celor de lemn. Sărăciti de sfinte locasuri, monahii au trecut culmile Carpatilor si au continuat trăirea lor călugărească între fratii de peste munti, în Muntenia si Moldova.
In această vreme, dincolo de culmea Carpatilor, lângă izvorul râului Prahova, la poalele muntelui Clăbucetul Taurului, a luat fiintă Schitul Predeal cu hramul Sfântul Nicolae, schit care, cu vremea a fost transformat în mânăstire.
Situatia geografică a acestui loc era prielnică, pentru că avea tăcerea lumii necesară monahilor si linistea vietii în credintă străbună.
Căile de comunicatie prin pasul Predeal erau atunci poteci de picior si drumuri noroioase de car, care legau prin negustorii vremii, Brasovul de Ploiesti. In prezent, comunicatia modernă se face pe asfaltul soselei si pe calea ferată.
Referitor la Mânăstirea Predeal se pot prezenta relatări din veacurile trecute si din veacul nostru, pot fi recunoscuti documentar ctitorii săi ardeleni.

1). Relatări din veacurile al XVIII - lea si al XIX - lea.

Ctitorul întemeietor este “Ioanichie Ieromonahul si Duhovnicul”.
Un pomelnic cu aspect de cronică, scris în 20 mai 1821, recunoaste data înfiintării “la anul 1774, în luna iunie în 20”, când acest preot călugăr a cerut si a obtinut terenul de constructie de la “prea cinstitul boier vel paharnic, Grigorie Buzoianu”.
Cu ajutoare de la credinciosi a fost ridicat “un schit de lemn si trei chilii”. Dar “la leatul 1788 (...) fiind răzmerită în vremea lui Mavrogheni, s-au ars de turci si după ce s-au linistit răzmerita, iar s-au apucat tot acel părinte Ioanichie si au făcut alt schit si chiliile, însă cu ajutorul dumnialui Ion Buzatu de la Bacifalu, care a făcut a doua biserică din lemnărie la schit.
Conducerea schitului i-a revenit lui Ioanichie din 1774 până în 1790.
După el a fost staretul Partenie, din 1790 până în 1811.
Al treilea staret, Gherman, a fost brasovean din Dârste. El a stăretit din 1812 până în 1854. Acesta s-a dovedit un bun conducător de obste monahală, un iscusit ctitor de lucrări noi si un bun gospodar.
Prima lui realizare este biserica mică, construită din piatră, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, cum mentiona o scurtă pisanie: “In anul 1819, mai 27, s-a clădit această sfântă biserică în locul celei făcute în 1774. Ghermano.”
O altă mărturie istorică aminteste ca donatori pentru zidirea bisericii pe “jupân Ion Manole, nepotul răposatului Ion Buzatu, ctitorul bisericii celei vechi si cu dumnealui Nită Gârlă, al doilea ctitor”, mitropolit fiind Prea Sfintia Sa Părintele Dionisie iar Domn al Tării Românesti, Nicolae Sutu Voievod.
Biserica este zidită din piatră de Caraiman, în stil bizantin, cu o frumoasă arhitectură. O caracteristică a acestei biserici este aceea că are numai o usă diaconească. Turla este falsă iar pe ea se află o inscriptie, care aminteste data înfiintării schitului: Anul 1774, luna iunie 20.
Biserica este pictată în frescă. Pictorul nu semnează. Deducem însă că este unul, Nicolae Zugravul, care potrivit manuscrisului de care am amintit mai sus, a lăsat pentru biserică 50 lei din tocmeala zugrăvitului.
Biserica este zidită în vremea păstoririi staretului Ghenadi Dârsteanu (1812 - 1854), în vremea căruia se cunoaste o stare de înflorire a mânăstirii. In 1827 se înaltă clopotnita, pe care se poate citi si astăzi, inscriptia: “Cu ajutorul lui Dumnezeu această clopotnită cu a schitului cheltuială s-a săvârsit din temelie, cum se vede: 1827.”
A treia lucrare de proportii este biserica mare, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, construită din piatră între anii 1835 - 1844. O mentionare recunoaste ridicarea ei “de către staretul Ghermano, cu ajutorul călugărilor si a unor dreptcredinciosi din Săcele, Transilvania”.
Situatia economică a mânăstirii a înflorit în vremea acestui staret de origine brasoveană. Un hrisov dat de Bibescu-Vodă în anul 1844 mentionează: “Sfintia Sa Cuviosul Gherman, staretul schitului Predeal, prin jalba către noi nr. 3479, a făcut arătare despre dumnealor cinstiti si credinciosi boieri ai Domniei mele, Ban Alexandru Filipescu, (...) împreună cu sotia domniei sale Elena Filipescu, care văzând strâmtorarea si lipsa celor trebuincioase (...) au dăruit (...) muntele Clăbucetul Taurului, pe care se află vatra acestui schit iar Logofătul Mihail Filipescu o mosioară, anume Bobolia, aceste proprietăti fiind în judetul Prahova.” Acest hrisov a fost iscălit de domnitorul George Bibescu la Bucuresti în anul 1844, luna octombrie.
Altă proprietate a fost o “viisoară” dăruită de mitropolitul Dosoftei Filitti, care a fost scutită de “vinărici” de către Grigore Ghica la 25 august 1810.
După acest vrednic staret, care a condus schitul până în 1854, având realizările de mai sus a venit la conducerea schitului arhimandritul Teofilact, grec, pe care o mentionare a vremii l-a caracterizat “risipitor”.
Anul 1864 a venit cu secularizarea averilor mânăstiresti, actiune care a cuprins si schitul Predeal. La acea dată avea 2000 ha terenuri păduri.
După o însemnare din veacul trecut, în anul 1870 vietuiau 24 de monahi în schitul Predeal. Se mentionează că acestia erau “în cea mai mare parte veniti din Ardeal, de pe la Săcele, Bran, Zărnesti si Sibiu.”
După staretii Ioanichie si Ghermano, al treilea staret de origine ardeleană a fost Pantelimon Vidrighinescu, venit din Răsinari, judetul Sibiu.
In timp ce primii s-au ostenit cu zidiri de biserici, clopotnită si chilii, precum si cu asigurarea unei bune stări materiale necesare obstii monahale, staretul Pantelimon a promovat viata culturală prin scoală.
Acesta a învătat carte pe copiii predelenilor în chiliile mânăstirii, fără a pretinde plată, până în anul 1889, când, prin stăruintele lui a fost construit un impunător local de scoală din piatră de Caraiman, existent si astăzi.
Părintele Pantelimon Vidrighinescu a stăretit până în anul 1890.

2). Relatări din veacul al XX - lea.

La începutul secolului nostru a fost staret la Predeal Dionisie Simionescu, din 1891 până în 1909, trecut apoi si el tot la Sinaia.
O fotografie dinainte de anul 1917 înfătisează Mânăstirea Predeal cu incinta ei, dărâmată astăzi. Acest “patrulater de clădiri deschise spre răsărit (era) cu laturile de 30 m în fată si 50 m spre nord si sud”.
Până la 1 septembrie 1926, serviciile religioase pentru localnicii care s-au strâns si au făcut în jurul mânăstirii orasul de astăzi, erau făcute la mânăstire de către preotii monahi. De la această dată, s-a înfiintat parohia Predeal, cu scop de unitate bisericească a credinciosilor de aici.
In anii 1933 - 1935 au fost construite în mănăstire două corpuri de chilii si a fost spălată pictura bisericii cu stăruinta staretului Antonie Năescu. In anul 1938 se aflau aici doar sapte monahi, care se ocupau cu slujbele bisericesti si cu gospodăria mânăstirii. La 21 Septembrie 1940 aici au fost reînhumati cei ucisi la 21-22 Septembrie 1939 (vezi relatările din ziarul "Buna Vestire").
Prin osteneala arhimandritului Valeriu Niculăiasa au fost făcute reparatii si amenajări la constructii. In anul 1942, Comisia Monumentelor Istorice a hotărât majorarea sumei pentru restaurarea bisericii vechi din Mânăstirea Predeal în deviz de la 80000 la 180000 lei.
Data de 30 Ianuarie, anul 1949, înscrie în arhiva acestei mânăstiri ultima tundere în monahism, a “monahului Justinian”, originar din comuna Bran, judetul Brasov.
In 1958 mânăstirea a fost desfiintată.
De-a lungul celor două secole de existentă a acestui asezământ s-au făcut multe lucrări de reparatii si întretinere, dintre care consemnăm pe cea din 1863, când o furtună mare a stricat acoperisurile, dar care au fost refăcute în acelasi an. S-au mai făcut reparatii după cele două războaie mondiale.
Incepând cu anul 1957 s-au executat lucrări si restaurări substantiale. Astfel, biserica Sfântul Nicolae a fost reparată si i s-a înlocuit acoperisul cu sită, asa cum a fost initial. Bisericii Nasterea Maicii Domnului i s-au făcut tencuieli noi, atât în interior cât si în exterior. De asemenea, i s-a făcut acoperis nou si s-a înlocuit dusumeaua cu plăci de mozaic. Intre anii 1960 - 1961 a fost pictată în întregime de către pictorul Iosif Vasu cu pictură în frescă.
In anul 1974, la împlinirea a 200 de ani de existentă, s-au executat lucrări de reparatii generale la biserici, clopotnită si chilii.
In anul 1976 s-au executat lucrări de restaurare a picturii din biserica Sfântul Nicolae, iar intrarea de sub clopotnită a fost împodobită cu pictură nouă. Tot în acest an a fost pictată camera mortuară care se află în gangul de la intrare. Picturile au fost executate de acelasi pictor care a pictat si biserica Nasterea Maicii Domnului, pe nume Iosif Vasu.
Aceste realizări comtemporane – ca si cele ale veacurilor trecute – sunt vrednice de luat în seamă prin faptul că, până la unirea Transilvaniei cu Tara – Mamă din anul 1918, acest locas monahal a mentinut candela Ortodoxiei aprinsă, oferind credinciosilor de pe ambele versante ale muntilor Carpati posibilitatea de închinare si reculegere.
In anul 1993 se reînfiintează mânăstirea care este dată în grija a sase maici care trudesc si astăzi pentru păstrarea traditiei acestui sfânt locas.
Mânăstirea Predeal rămâne peste vremi un loc binecuvântat de unitate natională si de credintă strămosească.

Prima biserica din lemn a fost ctitorita in 1774 de catre parintele Inochentie, cu hramul Sfantul Nicolae. In anul 1819 s-a recladit din piatra si caramida asa cum se prezinta si azi. Intre anii 1835 si 1841, in vremea staretului Ghenadie, s-a construit a doua biserica cu hramul Nasterea Maicii Domnului. De-a lungul vremii i s-au facut imbunatatiri si reparatii, fiind retinute cele din 1863. In primul razboi mondial bisericile au suferit mari stricaciuni, ambele fiind renovate ulterior. Biserica noua Nasterea Maicii Domnului a fost renovata in intregime si pictata in fresca in 1957. Dupa 1960 manastirea de calugari Predeal, metoc al Arhiepiscopiei Sibiului, are soarta majoritatii manastirilor, fiind desfiintat ca urmare a Decretului nr. 410/1959, bisericile functionand in continuare ca biserici de mir. Biserica Sfantul Nicolae (cea mai veche) a fost acoperita din nou in 1963 si in 1996 cu sindrila vopsita. In 1974 s-au reparat chiliile si clopotnita, iar in 1976, in vremea Dr. Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului (protopop al protopopiatului Brasov fiind preotul Zenovie Mosoiu, iar paroh al parohiei Predeal, Alexe Antimir) s-au restaurat frescele din biserica veche Sfantul Nicolae si s-a pictat gangul de la intrare. Prin purtarea de grija a Dr. Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului, s-a reinfiintat in 1993 manastirea, de data aceasta cu destinatie

Biserica veche Sfantul Nicolae. Este o constructie mica, in forma de cruce. Altarul este luminat de o fereastra asezata la est.
Catapeteasma este din zid gros de 50 cm. Naosul, cu absidele putin conturate, este luminat de doua ferestre pe zidul din sud si una la nord. Se delimiteaza de naos printr-un zid gros de 75 cm, care lasa o deschidere cat o usa, pentru circulatia credinciosilor.
Pronaosul mai putin spatios este luminat de o singura fereastra la sud. Toate ferestrele din altar, naos si pronaos sunt din lemn, duble, cu grilaj metalic la mijloc. Deasupra pronaosului se afla o turla infundata. Are si un pridvor inchis, cu pardoseala din ciment. In biserica, pardoseala - din dusumea de scandura - este noua. Fatadele exterioare sunt vopsite in alb. Stalpi pilastrii, cate zece la sud si nord, sunt zugraviti in culoare gri. Sub streasina este un brau format din doua randuri de caramizi profilate cu dinti de ferastrau vopsite pe o fata in gri, pe alta in alb. La intrarea in biserica, deasupra usii pridvorului, sunt trei firide. In mijloc fiind pictat Sfantul Ierarh Nicolae. Biserica este monument istoric. Biserica noua, cu hramul Nasterea Maicii Domnului este construita la 10 m nord-vest de biserica veche. Datorita diferentei de nivel a terenului, are fundatia din sud inalta de 2,5 m.
Renovata in intregime in 1957, a fost pictata in tehnica fresca de pictorul Iosif M. Vasu. La sud de naos se afla mormantul staretului Antonie Naescu, decedat la 10 august 1940.

Clopotnita, construita in 1927, se afla la vest de biserica, in capul de nord al cladirii chiliilor. In mijlocul cladirii chiliilor, la vest de biserica si orientat de la sud la nord, se afla gangul de intrare in incinta manastirii. Acest gang a fost pictat in 1976 cu frumoase scene biblice care impresioneaza pe credinciosii ce-i trec pragul. Astfel, pe peretele sudic se afla: intalnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, Buna Vestire, Sfantul Ierarh Nicolae inzestreaza pe cele trei fecioare, Sfantul Nicolae se hirotoneste Arhiereu. Pe peretele nordic sunt pictate scenele: Nasterea Maicii Domnului, Intrarea in biserica a Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Nicolae slobozindu-i pe cei trei nevinovati de la moarte, Sfantul Ierarh Nicolae in corabie potoleste vanturile. Pe plafonul care este plat este pictata Maica Domnului cu Pruncul si Sfantul Ierarh Nicolae. La 15 m nord-vest de biserica noua este o mica si cocheta cladire a staretiei. De la gangul de intrare in incinta pana la biserici, se circula pe alei din dale de beton. In fata bisericii sunt doi brazi seculari amplasati unul pe dreapta, altul in partea stanga.
Home | Istoric | Gallerie Goto | Album Colinde | Contact
Copyright 2017 © | Manastirea Sfantul Nicolae Predeal